Seria Deviantă. Aida

Cu tine în faţă, azi chiar pari un înger, 

pup mâinile arse, evit ochii fulger

ating un minut trupul mut de femeie,

dar nu eşti, nu eşti. Eşti iad şi scânteie

mă prinzi de gât, eu cad tot la glezne

ce foame de pulpe, ce sete de bezne,

Aida, chiar eu ţi-am adus un cuţit

pentru show-ul final am venit…

Gest cumplit – 

Aida, nu-mi spune te rog adevărul,

Adam şi-a dorit oricum şi el mărul,

Jupoaie-mă brusc, vreau să mor fericit, 

Am cunoscut şi iadul şi tot l-am iubit.

Silvia Chicos

Seria Deviantă. Aida

Cu tine în faţă, azi chiar pari un înger,
pup mâinile arse, evit ochii fulger
ating un minut trupul mut de femeie,
dar nu eşti, nu eşti. Eşti iad şi scânteie
mă prinzi de gât, eu cad tot la glezne
ce foame de pulpe, ce sete de bezne,
Aida, chiar eu ţi-am adus un cuţit
pentru show-ul final am venit…

Gest cumplit –

Aida, nu-mi spune te rog adevărul,
Adam şi-a dorit oricum şi el mărul,
Jupoaie-mă brusc, vreau să mor fericit,
Am cunoscut şi iadul şi tot l-am iubit.

Silvia Chicis

Nu mai pot cu mieunatul patriotarzilor

In fiecare an incepe acelasi subiect: “Corul Madrigal al Patriotarzilor de serviciu” si mieunatul asta tine de pe 1 Decembrie pana pe 6, ca atunci ajunge Mos Niciolae si atentia se muta pe “LaMulteanuri” si nuiele-n bocanci pe post de suturi in dos!

Sa o numim:”Saptamana neagra a patriotismului” pentru ca se tine post intens de fasole cu ciolan, se canta imnul, se defileaza si mai ales se plange de dragul si dorul emigratilor romani!

Bai…si ce sa vezi, mare apocalipsa in Romania!

Au emigrat toate mamicutele si toti olimpicii, a ramas orfana tara, plang taticii in bodegi si babele la coada la oferte cu suta de grame de carne!

Au emigrat toti constructorii, si-n tarisoara noastra stau chirpicii sa cada, au emigrat si toti oamenii de stiinta si parca pastilele pe reteta compensata si-au pierdut leacul!

Au emigrat toate curvele si nu mai are cine sa ne faca o felatie profesionista! Au emigrat si cainii la Bardot, nu mai are cine sa ne latre!

Au emigrat orfanii la niste familii de mormoni din Canada!

Au emigrat pana si manelistii ca cica au inceput sa bage E-uri in salam!

Au emigrat filozofii si ciobanii fac transhumanta-n pajistile din Austria! Au emigrat dascalii sa se recalifice in agricultura!

Trist… mi-au dat doua lacrimi timide la gandul ca Romania a ramas goala, prada rusilor si in curand Iluminati o sa conduca puii de daci, o sa-i abuzeze si o sa le fure pamantul parloaga de ‘fo 27 de ani, de cand a murit Leana Ceauseasca!

Puneti bai lenesilor mana la munca si nu mai asteptati mila! Maturati si tundeti iarba si in fata usii voastre nu numai pana in usa voastra! Donati teatrului local daca aveti, cumparati mai putin “Guci si Armani” si spalati-va! Cititi si lasati dracu’ telecomanda din mana! Nu mai faceti stomacul tolba, ca nu in asta sta bogatia. Romania e in continuare o tara plina de creiere ocupate cu digestia!

Nu mai plangeti voi emigrantii, ca nu de aia se duce naibii Romania! Emigratia a fost mereu la baza evolutiei si formarii de noi civilizatii, emigratia e normala si fireasca! Ce nu-i fireasca e coma asta patriotarda in care nimeni nu face nimic… in curu’ gol cu tricolorul la poza de la profil plangem trecutul glorios!

Acum opriti-va din din plescait si smiorcait si depuneti juramant nou:

“Eu, Ion/Maria, jur sa nu mai fiu patriotard(a) in veci, sa nu mai fac munca de mantuiala, sa nu mai fur la gramaj, sa nu mai injur sistemul pe care il votez ca un copil autist din 4 in 4 ani, sa mananc mai putin si sa gandesc mai des, asa sa-mi ajute Dumnezeu! Amin”

Poezie fara sentimente

M-ai scuturat din umeri,
Sa te ascult pana la capat,
Imi incoltise-n cap dureri,
Si-n inima un lacat.

M-ai strans de brate vie
Si m-ai privit in soapta,
Pe fata-mi vinetie,
S-a mai prelins o fapta.

Mi-ai sarutat obrazul,
Umflat cat o icoana,
Si mi-a pierit curajul,
Batuta amazoana…

N-am plans, dar m-am gandit,
La mana ta umana,
De cand ne-am logodit
S-a transformat in cazna!

De ce Blue Air e un deliciu turcesc, dar se merita reciproc cu ai lor clienti? Asa consumatori asa desert!

Postul porneste de la linkul de mai jos , unde am citit o tona de argumente pro si contra, toate din motive gresite, toate prost intelese:

https://www.facebook.com/groups/430627670396633/permalink/997089213750473/?comment_id=997530617039666&notif_t=group_comment_follow&notif_id=1475362128235829

Blue Air este o companie de zboruri low cost, ca si Ryan Air ori Aerlingus sau altele binecunoscute! Nimic nou! In general romanii aleg una din companiile mentionate din fix 3 motive: pret (ca Romania inca pare a fi o destinatie de lux si e aberant sa iti doresti sa dai pe un bilet cat pe o vacanta in Caraibe all inclusive), convenienta locatiei, datei si orei zborului sau comoditate (las’ ca mergem tot cu astia, ca stim deja cat sunt de varza). Blue Air a speculat miseleste (dar si inteligent) un al 4-lea motiv, tipic romanului: le dam saracilor astora 32 de kile la bagaj, ca dupa ce isi platesc figurile in Romania si biletul nostru sa poa’ sa iasa din foame cu vreo 32 de kile de salam. Asadar, cu exceptia celor care zboara cu ei, ca ii lasa in Bacau si e mai aproape, urgente si alte motive, sunt o tona care zboara cu Blue Air ca sa faca trafic de salam!

Mai toate zborurile Blue Air sunt un dezastru in privinta serviciilor si pare ca dezastrul lor e mai enervant ca al altor companii pentru ca:

• Stewardesele au o mutra acra si ciufuta de juri ca le-ai futut mama cu pula moarta de cal si se comporta de parca ai venit sa le ceri bani sa te transporte in aer. Unele arata de parca au facut felatie moca toata noaptea si acum ai venit tu, meltean prost, sa o deranjezi la locul de munca, ba’ chiar i-ai stricat fengshui-ul cu mirosul tau de parizer si horinca! „Dar e low cost, ce vrei? ” Se aude un argument basit! Pai in pana mea… nu conteaza daca am dat 100 de euro sau 500, sunt consumator, deci am drepturi! Sa zambesti la mine, chiar daca nu pricep din prima ce-mi spui, sau sunt adormit ca si tine, poate sunt ala caruia i-ai supt tu pula toata noaptea si nu prea aud ce vorbesti ca mi-e somn! Deci nu e ok, sa masori amabilitatea unui prestator de servicii in functie de cat a dat pe bilet. E ca si cum te duci la restaurant si ti se spune: „Doriti ciorba la pret intreg cu ardei iute si smantana plus o muie bonus de la ospatarita, sau doriti o ciorba la juma’ de pret cu o flegma de la bucatar in ea?” (See what I did there?);
• Angajatii Blue Air se poarta de parca au doctorat in nanotehnologie, au experienta in facut operatii pe creier, dar printr-o nesansa au ajuns sa vanda freshuri la altitudine si sa suporte o droaie de tarani parveniti cu salarii mai mari decat ale lot din munci necalificate prin strainatate! Draga stewardesa, inainte sa te porti ca o roialitate, aminteste-ti ca nu esti decat o vanzatoare de sandvisuri la inaltime! Nu spun ca nu e o meserie misto sau nu are dificultatile ei, dar mai taie din atitudine ca fara melteni ai sa ramai cu boticul dat cu ruj degeaba!
• Intarzie mai mereu fara a anunta din timp pasagerii. Uneori nu-i anunta nici motivele, adica de cele mai multe ori. E o lipsa totala de transparenta/ comunicare si oamenii sunt lasati cu copii si cu papornite sa astepte ca prostii ore multe, fara sa stie daca zborul va fi reluat sau anulat. Nu vor sa priceapa nicicum ca uneori, daca trimiti pe cineva, dragut si diplomat sa vina cu o scuza (nici nu conteaza cat e de credibila, conteaza sa spuna cineva ceva si cat va dura pana se remediaza) si ca se lucreaza la asta si ca poftesc pasagerii la o bere in asteptare de x ore…sau mergeti oameni buni si domiti pe scaune, ca plecam maine abia! Asta e cel mai mai enervant aspect din cauza caruia apar cele mai multe reclamatii in numele faimoasei companii de tranportat salam in baxuri de 32 de kile! „Dar e low cost” zice glasul de copii! Da, dar asta nu inseamna ca nu au nici o responsabilitate fata de platitorii de bilet si ca pot alege ei cand sa vina cand sa plece, asa, la cheltuiala consumatorului!

Si ar mai fi argumente, dar devine prea lung si fug cititorii! Pe mine ma enerveaza si faptul ca nu-i taxeaza pe cei care intra in cabina cu bagaje cumulate- poseta, shopping si valiza la fel de mari si grele ca cele din cala…(frate, da’ cat salam poti baga in tine?), dar asta e o meteahna si a altor companii!

Si acum, de ce ziceam ca romanii merita Blue Air si viceversa?

• Pentru ca se bulucesc precum niste oi dezorientate de eclipsa, imediat cum se anunta imbarcarea, de juri ca la poarta de unde se pleaca spre Romania se impart ciubuce si dildouri negre si indoliate!
• Pentru ca nu asculta instructiunile si ori dau navala pe culoarul cu bilete „Priority”, ori se bulucesc sa intrebe ceva ce tocmai s-a spus, fapt ce de multe ori duce la si mai mult timp pierdut si intarzieri;
• Ca nu le ajung nici alea 32 de kile de salam de persoana si mereu tre’ sa astepti dupa cate un taran sa-si scoata cu lacrimi in ochi 5 batoane de Salam Sasesc si 2 de Salam de Vara, iar asta din nou, cauzeaza intarzieri;
• Ca nu dau prioritate batranilor si familiilor cu copii, ceea ce nu o sa inteleg niciodata la romani in conditiile in care locul este oricum acelasi! Dar asta reflecta ce societate needucata avem si reflecta foarte mult si serviciile pline de scarba si lehamite pe care le primim!
• Ca se ridica in picioare si incep sa-si paseze batoanele cu salam si sa se inghesuie, desi avionul abia a aterizat si usa nu s-a deschis!

Aplaudati, ca am aterizat in viata! Noi, Republica Moldova si continentul African ce mai mentinem in siguranta nivelul de mancare in caz de aterizare fortata sau de urgenta!

Prolog (Penitenta)

Eram in mijlocul actiunii, cand Sol incepuse sa ma frece la icre la modul cel mai patetic:
– Mai jos, mai sus?
– Mai taci şi mai du-te dracu! Zic eu, impingand hoitul!
-Bai, esti instabila ca vremea!
– Si tu incert ca timpul de futut!
Am luat lopata cu nadejde, cand m-am prins ca mormolocul asta in skinny jeans si cu manichiura facuta n-o sa mişte decat un sentiment urban de manelista. Era inca lumina şi ploua adânc in Pustnicu! Ma dezbracasem sa nu las urme! La urma toata, cand el e ‘mort’, femeia pleaca mereu uscata de la locul faptei.
– Mai repetam o data cum a inceput totul?
Sol era mereu atent la detalii, si ma cunostea bine cand mint! De altfel, minţeam mereu, dar el nu stia, deci isi asumase un adevar fals, si cantarea in functie de el!
In amurgul dens am inchis ochii si am inceput sa plang. Departe se auzea sirena salvarii! Am auzit in scurt timp cheile catuşelor, si vocea sleita a lui Sol:
– Iarta-ma Aida! Iarta-ma!

*

Capitolul 1 – Matroana

Deseori imi imaginez ca viata de penitenciar e exclusiv gandita pentru barbati, pentru ca in ea nu isi are locul maimutareala asta sordida cu ursuleti de plus, mohair si broderii kitschoase care imi provoaca voma cerebrala. Ceea ce vreau sa spun este ca spre deosebire de penitenciarele cu barbati, aici colcaie a roz, a tipete de distruse cu aere de sefe peste alte suflete ostracizate in prag de defeminizare. Mai sunt patruzeci si patru de zile pana la sentinta finala. Patruzeci si patru de zile cu mine, daca ar fi s-o dau in filozofie de doi lei. De fapt sunt patruzeci si patru de zile in care procurorul va lupta sa ma scoata vinovata de crima si eu va trebui sa-l ascult pe Sol smiorcaindu-se sa accept vizitele psihologului si ale avocatului apararii.  Nu sunt resemnata, dar nu vad cum ar putea ajuta. Nu cred in institutii, nu cred in oameni, nu cred in Dumnezeu.

Cand am ajuns in penitenciar, aveam oarecum o atitudine de snoaba, curata, provocatoare, cu haine la moda si cu mult peste media de educatie pentru o condamnata. Asta era in prima zi. Tot atunci o stirba pe la vreo treizeci si cinci de ani m-a luat de gat, prieteneste, sa-mi ceara o tigara.

• Nu fumez!
• Fa, aici chiar daca nu fumezi, ai tigari! Intelegi? Aici nu mai vin amantii sa-ti deschida usa la limuzina. Papusa, aici, cum s-ar spune, esti pe pizda ta! Pricepi?

O priveam in ochi si ii simteam tremurul din voce in incercarea de a mi se impuna, inainte sa ma impun. Am fixat-o in priviri, apoi am luat-o incet in brate, sa nu atrag atentia vreunui gardian. I-am soptit la ureche, tinand-o erotic de parul sleit si scurt:

• Papusa a ajuns in cimitirul asta, pentru ca e experta in scos ochii stirbelor! Asa ca plimba-ti hotul si cand faci rost de tigari, adu-mi si mie una!

Nu mult de la incident, Constanta, caci asa o chema pe stirba, a intrat in altercatie cu o drogangita din Pantelimon care i-a mai rupt doi dinti, i-a spart buza si, ca sa-l citez pe doctorul penitenciarului, a machiat-o profesionist cu echimoze inflorite ca niste panselute pe toata fata, urata de altfel oricum.

• A mancat-o-n cur! Zice Matroana frecand un ness cremos si de calitate. Constanta asta e ca un pechinez: mic, isteric si agresiv! Io i-am spus din prima zi: Fa, potoloeste-te, ca ai sa mananci terci cu paiul! Io am prevenit-o! Acu’ sa sufere ca proasta! Da’ ce ma enerveaza e ca schiorlaie toata noaptea ca o catea in calduri si-mi aduce aminte de tarfele pe care le-am crescut la tata mea si care m-au tradat ca Iuda! Ma-ntelegi?

Cassandra, dupa numele ei de tiganca dat de al doilea ei sot si Otilia dupa numele de romanca (caci tiganizarea i-a survenit prin casatorie), Matroana era la „discoteca de fete”, cum o numeam eu, de vreo 7 ani si mai avea inca pe atat. Era cea mai renumita femeie proxenet din Europa si pana nu demult, invartea zeci de mii de euro pe zi, barbati, femei, procurori, politie si o droaie de politicieni. Matroana era si inca este o femeie frumoasa si ingrijita, cu parul lung si des, cu ochii negri si veseli, cu ceva studii superioare incepute, dar lasate la mijloc, pentru ca vezi tu, seva euroiului e mai dulce decat seva intelepciunii! Acum, dupa 7 ani de pocainta, spunea ca nu regreta nimic si  ca daca ar lua-o de la capat singurul lucru pe care l-ar schimba ar fi, ca n-ar mai fute un prost, adica pe al doilea ei sot, care era la racoare pentru aceleasi crime.

• Tu esti cam firava mama! Unde te doare? Ma intreaba Matroana, schimband subiectul ultimei batai de pe palier.
• Nu ma doare nicaieri, imi adun gandurile!
• Oho, ia si soarbe o cafea buna! Curand ai sa inveti ce privilegiu scump e cafeaua! De ganduri ai sa ai timp, sa le iei, sa le intorci pe dos si sa le speli intestinele cu detergent de vase! Crima ziceai, nu? Pai mama… ai sa mucegaiesti aci, cu tot cu ganduri!
• N-a fost cu premeditare! Dau eu sa ma justific (sa fie primul semn de regret si de a incerca sa lupt pentru libertatea mea? Dar chiar asa era, nu premeditasem, doar s-a intamplat sa am o noapte… furtunoasa), dar ma intrerupe Matroana.
• Crima e crima! Asa mi-am inceput si eu apararea cand m-a intrebat judecatorul:

„ Recunoasteti ca timp de 16 ani ati exploatat femei dar si barbati care ofereau servicii sexuale iar dumneavoastra ati beneficiat de veniturile survenite in urma acestor servicii?”

„Domnule Judecator, fetele s-au futut pentru bani nu pentru mine!”

• Stii ce-a zis? A inceput sa rada si a zis: „Si ce bre, matale erai cu licenta de institutie financiara si le luai taxa pe depozitele de bani?” Si atunci m-am enervat si i-am zis ca le-am invatat pe fete sa si-o dea mai scump decat un suc la bar si o plimbare cu masina! Na poftim! Proasta de mine, le-am vrut binele doar!

Matroana ma facea sa rad cu pofta la povestile ei pline de umor si vulgaritate, dar cat se poate de adevarate. N-as exagera sa spun ca toate povestile din puscarie par extraordinare, oarecum desprinse din file de Dosarele X, file de istorie si jurnale de crime greu de imaginat. Bine, mai erau si crimele pasionale cu topor si alcool din Vaslui, dar astea erau dramele cotidiene ale prostilor, la care se jeleau babele de oras la ora 5 si a doua zi la cafeaua turceasca tare si presarata cu ultimul episod din Suleyman.

• Si zici ca stii politai corupti care te-au ajutat timp de 16 ani sa tii afacerea? O intreb pe Matroana, pentru ca brusc, imi venise o idee geniala!
• Asa se zice! Vorba fie intre noi, pe multi mai mult i-am ajutat eu. Era sansa lor sa futa ceva uman si moca. Salariul lor mizer si fata lor de duzina de borcane n-ar fi deschis nici supapa de la o gonflabila! Zice matroana, parca mandra de isprava ei si incepe sa rada cu pofta.
• .. da’ tu ce tot ma descosi? Pui ceva la cale?
• Nah, doar o fantezie politieneasca! Incerc sa glumesc, mai mult pentru ca nu aveam inca totul conturat in minte si nu vroiam sa ma pronunt gresit.

Cafeaua ne este brusc intrerupta de apelul de pranz. Nu mi-e foame, dar n-am voie sa protestez si nici n-am voie sa stau in celula singura cand se serveste masa. Ma ganeam la ce-mi spusese Sol cand am vrut sa merg in armata: „Aida, armata inseamna obedienta si reguli, iar tu cum auzi de astea doua cuvinte cum o iei in sens opus! Stii cum sunt jucariile alea cu arc? Cu cat le impingi mai aproape de baza arcului cu atat sar mai departe fix in directia opusa! Ei… tu esti o jucarie cu arc, iar armata ar fi exact forta aplicata pe sensul tau de mers!” Sol avea al naibii de dreptate si asta ma enerva al naibii de mult! De cand eram inchisa de cate ori trebuia sa raspund la apel cuvintele lui Sol imi zornaiau in minte ca o banda stricata. As fi banuit chiar ca Sol e posibil sa ma cunoasca, sa stie cine sunt si ce vreau si unde ma indrept. Ce prostie! Asta nici macar eu nu stiu!

Unde esti Sol, sa ma vezi in „armata”? imi zic in gand. Si-ai sa vezi c-am sa ma intorc barbat!

 

 

 

 

Spilled love

‘I married yesterday, but please

Give me again your love tomorrow,

I promise I will hold my tears,

None will see us, the street is narrow!’

 

‘You married yesterday, but please,

Release my soul, don’t let me follow,

You cursed me with this hard disease,

That keeps this cancer growing slow!’

 

‘My baby, summer was so long,

And deeply wished your Chevrolet,

Would drive us faraway and wrong

Would take us where I can forget!’

 

‘My baby, summer was so short,

I deeply wished I was prepared,

To use my money on one shot,

To stop the day when you got married!’

 

 

 

Paradise Tramp

When you are going to do it, Allow her to keep the decency, In her cheap lace dress, burgundy, Forgive her for belonging to all, On the open road, for few pennies, With her cracked smile to …

Source: Paradise Tramp

Paradise Tramp

 

When you are going to do it,
Allow her to keep the decency,
In her cheap lace dress, burgundy,
Forgive her for belonging to all,
On the open road, for few pennies,
With her cracked smile to cracked souls,
Half naked white flesh and dumb,
Happy to enjoy an expensive cigar
And knee down to the God of unpaid bills.

When you are going to do it,
Let her keep this mortal figure,
Do not desecrate her jowl,
And don’t spill her limbs
She will have enough money,
If you gently reveal her garter,
To buy a decent trip to her after life job:
Jolie, The Tramp Of Paradise!

Sheila Dunne – Love in time of mania IV

‘Ma’m, step back and remove all your accessories: belts, shoes, scarf, cardigan! All toiletries in this bag, laptops, gadgets separate!’ the security officer said.

My heartbeat was random and I could hear the noise in my chest, but I couldn’t refrain from my poignant humor.

‘Does my S&M chastity device infringe any air security regulations?’

The security man didn’t look at all amused by my rude joke in that rainy cold morning, but I could see a female officer giggling  while approaching.

‘Steve, I’ll check the lady!’ and she whispered towards me: ‘He’s an unhappy divorced misogynist!’

Ah well, so was I, the complementary version. But I just kept quiet, as I wanted to get through this awkward airport process, that since 9/11 and other Middle East conflicts became exactly what I called a pain in the arse caused by constipation rather than a 20 cm.

Hector was behind me, but I tried not to talk to him, I wanted to get through that as anonymously as I could be.

Passport check… my hands were sweating, my ears were deaf, or at least all I could hear was a continuous painful whistle in my eardrum. I handed my passport.

‘Hi Zaza. Why are you travelling to London?’

‘Oh… is not free travel without interrogations within EU borders?’ I asked, forcing a neutral tone, not angry, not worried.

‘Indeed… just your face looks familiar!’

In my mind was:’No shit, don’t tell me Sheila Dunne is famous!’ Then I immediately panicked. ‘Did Ecio report my disappearing?’

‘Yeah, I have your typical Irish nose freckles and red hair. Red hair is a lie… I am getting this color in hairdressing salon!’

The man laughed and handed back my passport.

‘No… you look like my ex, Sheila was her name!’

‘What a stupid coincidence!’ I was thinking.

He handed me the passport and I flirted with him for a split second… then I disappeared in duty free area, with e relief sigh.

‘Zaza… or Sheila, who the hell are you?’ Hector smuggled me, and I could feel his powerful hand holding me like a light good. He looked scared, or worried, or both.

‘Do you realise I am a public person and whatever your game is, will get both of us in trouble? You need to tell me the truth…no, wrong wording! You have to tell me the truth!’

I looked at this enormous man, I felt his power through his voice and his grasp. It was turning me on, it was freaking me out! I started to cry and he covered my face, hugging me.

‘Sheila, you need to trust me, even if it’s just for a small percentage or no particular reason!’

‘How do you know Sheila is the real one?’

‘Because when I talk to Sheila she’s what I want to take care of. She is mysterious in a good way, unlike Zaza in the evil way. Is just who you are!’

‘Then, if you know who I am, why are you asking me?’

‘I am not asking you who you are, I am asking you to accept who you are!’

‘ I am both… no good, no evil. Or evil and good. Take me with you or leave me here. I accept who I am, but will you?’